Despre “fluturasi in stomac”…
Cred ca toti am experimentat aceasta stare in care simtim ca lumea se invarte in jurul unei persoane, simtim ca avem fluturasi in stomac, suntem mereu bine-dispusi, entuziasti si euforici si nimic nu poate sa ne strice aceasta stare. Uneori avem chiar si insomnii, ne dispare si pofta de mancare si suntem cu gandul doar la el si ea… 8->
Ce se intampla defapt cu noi? Ei bine, in psihologie se sustine ideea conform careia atunci cand ne indragostim se produce o regresie la stadiul copilariei, cand nu exista nicio diferentiere intre noi si restul lumii, atunci cand copilul se confunda cu ceea ce-l inconjoara. Este stadiul in care copilul nu poate sa constientizeze diferentele dintre el si mediu si nu poate sa se deosebeasca de persoanele sau de obiectele din jurul lui. Treptat va incepe sa-si dea seama ca el nu este centrul tuturor lucrurilor si ca existe limite impuse de realitate. Copilul incepe sa nu se mai identifice cu mama sau cu ceea ce-l inconjoara si isi formeaza propria identitate si constiinta de sine.
Cam asa se intampla si cand suntem “in al noua-lea cer”. Granitele eului nostru devin difuze, neclare, poate chiar dispar si incepem sa ne identificam cu partenerul nostru, asa cum ne identificam “mai devreme” cu mama… Nu mai exista “eu” si “el” ci “noi” (va suna cunoscut?) Acest lucru ne da sentimentul de atotputernicie, sentimentul ca nimic nu poate sa stea in calea fericirii noastre, ca suntem capabili sa facem orice ne-am propus. Defapt retraim sentimentul de omnipotenta pe care il aveam atunci cand eram mici si nu ne dadeam seama de limitele puterilor noastre.
Bine, dar va puteti intreba de ce dispare totul la un moment dat? De ce nu poate fi totul ca la inceput?Asa cum si copilul pe masura ce creste incepe sa-si clarifice granitele eului sau, la fel si partenerii isi restabilesc identitatile redevenind “el” si “ea” si constientizeaza ca sunt diferiti si in cazurile mai grave realizeaza ca nu sunt ceea ce si-au imaginat pana atunci. Acesta este momentul in care se produce o schimbare. Ce se poate intampla? Sa constatam (cu uimire pentru unii!) ca defapt nu suntem facuti unul pentru celalalt sau, dimpotriva poate fi punctul din care ia nastere dragostea/iubirea adevarata si reala…
Nu trebuie sa fim dezamagiti pentru ca fara sa experimentam euforia nu putem gasi iubirea reala. Este in natura noastra sa ne indragostim (nu ne propunem sa o facem ci ni se intampla) si sa traim acele sentimente de care vorbeam la inceput. Mai mult, nu cred ca este posibil sa incepem o relatie de iubire fara sa experimentam indragostirea. Cred ca totul tine de evolutie..cum nu putem sa ne nastem direct adulti, tot asa nu putem sa simtim iubirea fara a fi indragostiti mai intai.
2 comentarii aprilie 14, 2009
